Difference between revisions of "Bloodhound.ro"

Title

[Bloodhounds in Romania]

Description

In ciuda numelui, motiv pentru care unii cred ca este un caine agresiv ("sangeros"), Bloodhound-ul este unul dintre cei mai blanzi si mai afectuosi caini, cu un temperament echilibrat si extrem de atasat de stapan. Este una dintre cele mai vechi rase de vanatoare - limier - folosita la cautarea vanatului mare ranit (mistret, cerb, caprior), pe urma de sange.

Etimologia numelui este la fel de controversata ca si tara de origine a rasei. Majoritatea considera ca numele deriva din abilitatea acestui caine de a cauta urma de sange, traducand cele doua cuvinte ce compun numele, "blood" si "hound", drept "caine de urma de sange". Insa, in sec. al XIX-lea, contele francez Le Couteulx de Canteleu sustinea ca denumirea provine din scurtarea expresiei engleze "hound of pure blood" ("caine de rasa pura"), facand analogie cu etimologia denumirii "blood horse" ("cal pur-sange"). Acelasi conte este cel care a lansat ideea conform careia, cainii din rasa Bloodhound nu sunt altii decat cainii Saint Hubert crescuti de calugarii abatiei St. Hubert (situata in Belgia), dar disparuti de pe continentul european in timpul lui Napoleon. El a sustinut ca acesti caini au ajuns in Anglia in timpul invaziei normande (anul 1066) si au intrat in atentia nobililor englezi pasionati de vanatoare; englezii au mentinut rasa si, mult mai tarziu, au readus-o in Franta la cererea unor crescatori francezi. Asa se face ca, in 1890 in cartea "Races des Chien" (scrisa de H.A. Graf van Bylandt si publicata in Olanda si Belgia), in dreptul rasei Chien de St. Hubert a fost publicata poza unui Bloodhound, pecetluindu-se astfel originea rasei - Belgia.

Cu toate astea, multi istorici considera ca, de fapt, sunt rase diferite; probabil cainele Saint Hubert a fost folosit de catre englezi in selectia Bloodhound-ului, dar, in vreme ce pe continent a existat o discontinuitate in cresterea acestor caini, nu se poate dovedi cu certitudine ca Chien de Saint Hubert si Bloodhound reprezinta aceeasi rasa. Mai tarziu, F.C.I. (Federatia Chinologica Internationala) a standardizat rasa Bloodhound / Chien de Saint Hubert (ambele denumiri fiind valabile), hotarand ca tara de origine este Belgia (Belgia fiind unul din membrii fondatori ai F.C.I.), dar preluand standardul elaborat de britanicul Edwin Brough (celebru crescator al sec. XIX, cel care a pus la dispozitia politiei londoneze 2 caini Bloodhound pentru cautarea lui Jack Spintecatorul). Insa, impatimitii englezi ai rasei nu sunt impacati cu aceasta idee, continuand si azi sa aduca dovezi in sprijinul originii britanice a Bloodhound-ului. Oricum, aceasta polemica este doar o mica parte a eternei "rivalitati" anglo-franceze, iar aceasta rasa, fie ca o numim Chien de Saint Hubert, fie ca ii spunem Bloodhound, la ora actuala este una si aceeasi.

Additional Information

Rasa: Copoiul de Saint-Hubert- Chien de Saint Hubert- Bloodhound

Caracteristici:

Este un caine masiv, greoi, cu mers incet si impunator, copoi prin excelenta, rabdator, nobil, moderat ca maniere si foarte iubitor. Corpul, puternic construit este musculos, spatele larg si adanc. Capul este unul din punctele caracteristice ale rasei: este bine format, cu craniul inalt si ascutit, cu pielea fruntii si a obrajilor foarte ridata, cu ochii infundati sub arcadele putin proeminente; expresia fetei denota calm si maiestate. Urechile, lungi, proportionale cu marimea capului, atasate jos, atarna in pliuri grele de-a lungul maxilarelor. Coada este purtata intr-o curba eleganta, mai sus de linia spatelui insa nu pe spate. Parul, scurt si destul de aspru pe intreg corpul, este moale si matasos pe cap si pe urechi.

Origine:

Rasa foarte veche, provenind din Molossul de Tibet, adus in Galia si Anglia de catre legiunile romane, aceast caine avand peste 1000 ani vechime. Mai tarziu, s-a dezvoltat intr-o manastire din Ardeni datorita calugarului Saint Hubert, de la care a primit si numele, devenind foarte apreciat la curtile regale la vanatoarea in haite. S-a raspandit apoi si in Anglia, unde a fost adus de Guillaume, duce de Normandia, odata cu invadarea acesteia in anul 1066. Astazi toati cainii acestei rase au culoarea negru cu aramiu sau roscat, dar in Evul Mediu ei aveau si alte culori simple. Exemplarele de culoare alba, care existau in Europa Medievala erau numite Copoi Talbot . Prin anii 1600, aceasta tulpina s-a stins , desi genele ei continua sa existe in cazul raselor de Boxeri albi sau a Basset-ului tricolor. In intreaga lume rase precum American Coonhound, Swiss Jura Hound, Fila Brasiliero, Copoiul de munte Bavarez si multe altele isi au stramosii in acesti stravechi copoi de urma.

Temperament:

Este un caine inteligent, serios si activ. Are simt olfactiv deosebit, fapt care il ajuta sa urmareasca urmele de sange ale vanatului ranit, de unde si a doua lui denumire - de "Bloodhound" (blood = sange). Desi are un temperament afabil, nu este foarte usor sa il faci sa se supuna. Este foarte energic afara, vijelios cand este tinar, incapatanat si independent. Au nevoie de o educatie ferma, dar blanda.

Un proprietar neinitiat, va trebui sa aiba multa rabdare si mult tact pentru a avea succes in educarea acestor caini. Unele exemplare pot fi timide. Sensibil, gentil si rusinos, un Bloodhound devine devotat stapanului si se intelege foarte bine cu toata lumea. Foarte rar au vicii comportamentale. Masculii pot fi uneori agresivi cu cainii de acelasi sex.

Sunt protectori cu domeniul lor, desi pot fi educati sa fie prietenosi chiar si cu strainii. Latra pentru a avertiza cand se apropie cineva strain. Se spune ca acesti caini sunt capabili sa urmareasca un miros vechi de peste 100 ore. Sunt atat de incapatanati incat urmaresc urma pe distante de peste 100 kilometri.

Relatiile cu familia si casa:

Este foarte bland, afectuos si are un comportament excelent cu copiii. Sunt intr-adevar niste companioni foarte buni, cu un caracter foarte bun. Sunt atat de blajini, incat se vor intinde pe jos si vor lasa copiii sa se catere efectiv peste ei. Aceasta rasa iubeste toata atentia pe care o primeste din partea copiilor.

Asigurati-va ca acei copii lasati in compania lui nu il vor chinui prea tare, pentru ca el nu va riposta nicicum, ci va accepta toate rautatile copiilor. Se inteleg bine cu alte animale de casa sau cu alti caini . Uneori au tendinta de a urla foarte sonor. De asemenea, saliveaza foarte mult.

De obicei, atunci cand detecteaza o urma interesanta, nu mai asculta de nimic si o urmaresc pana in panzele albe, fiind niste caini foarte tenace, in stare sa urmareasca un miros pe o distanta impresionanta. Se adapteaza bine vietii de apartament, fiind destul de lenesi in interior, dar au nevoie de mult exercitiu fizic. Trebuie sa fie scosi la plimbare sau lasati liberi intr-o curte interioara, pentru asigurarea necesarului de exercitiu fizic zilnic.

Au o vigoare si o putere incredibile, fiind capabili sa marsaluiasca ore intregi. Nu trebuie insa obositi c plimbari lungi, extenuante cat sunt pui.

Dresajul:

Cel mai important aspect al dresajului acestor caini este insistenta si perseverenta, dar si fermitatea. Acesti caini sunt constienti de ceea ce pot obtine cu aspectul si expresia lor de patetism, si vor profita la maxim de acest lucru, pentru a obtine ceea ce vor. Nu va asteptati prea mult la supunere din partea acestei rase. Ei sunt caini de regula foarte blanzi, dar sunt si incapatanati, au propriile lor idei si de cele mai multe ori vor actiona conform propriilor decizii si nu conform ordinelor stapanului. Masculii trec prin perioada pubertatii intre 1 si 2 ani, fiind destul de neplacuti ca fire in acest timp, dar apoi, cu un dresaj corespunzator, stimulativ si perseverent ei devin niste caini excelenti.

Aspecte particulare:

Sunt caini atat de buni in detectarea urmelor, incat sunt utilizati in intreaga lume pentru gasirea criminalilor sau pentru operatii de salvare . Detectarile dupa urma ale bloodhounzilor sunt recunoscute chiar si in tribunale, ca probe in procese. Astfel, un Bloodhound a decelat vinovatia si a determinat condamnarea a peste 600 de criminali arestati, care au fost si condamnati.

Acesti caini nu pot fi tinuti niciodata intr-o curte neimprejmuita, deoarece in momentul in care detecteaza o urma, o vor urmari negresit. De asemenea, 90% dintre ei nu pot fi scosi la plimbare fara lesa. Ei vor fugi si vor urmari orice urma ce la va trezi instinctele de vanatori. Un aspect interesant legat de aceasta rasa este acela ca, faldurile bogate ale pielii capteaza si pastreaza vreme indelungata mirosul pe care animalul trebuie sa il urmareasca, acestea falduri ajutand copoiul sa retina si sa gaseasca urma usor.

Utilizare:

Excelent caine de vanatoare, este folosit si in politie, lucreaza cu mult zel, fara oboseala. Bloodhound-ul descopera foarte bine urma, de aceea a fost folosit atat la vanatoare, cat si la gasirea criminalilor , sclavilor fugiti sau copiilor pierduti. Astazi aceasta rasa greoaie, cu voce baritonala este atat caine de companie cat si urmaritor si detector de urma.

Aspect exterior si dimensiuni:

Sunt caini de talie mare. Aspectul si impresia generala pe care o degaja acesti caini este de demnitate, noblete, solemnitate, intelepciune si putere. Capul este larg, proportional cu lungimea sa, desi, in comparatie cu corpul, este lung, ascutindu-se usor de la tample spre extremitatea botului, desi, vazut din fata pare turtit pe laterale. Privit din profil, linia superioara a craniului este aproape in acelasi plan cu linia fruntii. Craniul este lung si larg, cu protuberanta occipitalului foarte evidenta . Fruntea este lunga si adanca. Ochii sunt adanc infundati in orbite, cu pleoapele ce delimiteaza un contur de forma unui diamant, astfel incat pleoapa inferioara este este lasata in jos si rasfranta, lasand sa se vada mucoasa conjunctivala si dand expresia tipica de "mahmureala" a acestei rase. Ca si culoare, ochii se asorteaza in general cu roba, variind de la auriu la galben sau culoarea alunelor. Culoarea alunei este cea preferata, mai ales in cazul exemplarelor cu roba de culoarea ficatului, cu aramiu. Urechile sunt foarte subtiri si catifelate la atingere, foarte lungi, jos prinse, cazute in falduri gratioase, cu partea inferioara curbata inainte sau inapoi. Gura prezinta muscatura in foarfece. Capul este "garnisit" cu o mare cantitate de piele lasata, larga, care in aproape orice pozitie apare abundenta, dar mai ales atunci cand capul este tinut in jos. Pielea apoi cade in falduri largi, pendulante, in special pe frunte si pe laturile fetei. Narile sunt largi si deschise. Buzele, in partea anterioara cad patrat, formand un unghi drept cu linia superioara a fruntii. Gatul este lung, cu umerii musculosi si bine inclinati inapoi. Coastele sunt bine arcuite, pieptul bine descins intre membrele anterioare formand un torace adanc. Membrele anterioare au scheletul drept, larg, cu coatele asezate in echer. Labele picioarelor sunt puternice si bine angulate. Coapsele si gambele sunt foarte musculoase iar jaretul este descins, bine inclinat si angulat in unghi drept. Spatele si salele sunt puternice, musculoase, cu ultima parte usor arcuita. Mersul acestui caine este elastic, plutitor, liber. Coada este purtata sus, dar nu este curbata foarte mult peste spate. Culoarea robei poate fi negru cu aramiu, culoarea ficatului cu aramiu (visiniu), culorile inchise fiind adesea intrepatrunse cu culori mai deschise si uneori impestritate cu alb . O mica pata alba poate fi permisa pe piept, varful cozii si pe labele picioarelor.

Boli si afectiuni curente:

Aceasta rasa este foarte predispusa la dilatatie si chiar torsiune gastrica, de aceea , este recomandat a fi hraniti cu 2-3 tainuri mici pe zi, in loc de o masa voluminoasa, si a se evita efortul fizic dupa masa. Unele exemplare pot suferi de crampe stomacale. Mai sunt predispusi de asemenea la displazia de sold si la infectiile auriculare si otite, datorita urechilor lungi, cazute, care sunt neaerisite si umede, favorizand dezvoltarea otitelor fungice, bacteriene sau chiar cu levuri.

Datorita scheletului masiv si a razelor osoase proeminente, este recomandat sa li se amenajeze un culcus bine captusit, pentru a evita aparitia bataturilor sau a higromelor. Unele exemplare pot face entropion, datorita rasucirii pleoapelor spre interior. Durata medie de viata este de 10-12 ani. Numarul de pui pe cuib este de 8-10 exemplare.

Related Domains